Scurtă istorie a alcoolului

Scurtă istorie a alcoolului

Specialiștii s-au pus de acord că alcoolul a fost descoperit în mod empiric, încă în zorii civilizației umane, când un strămoș al omului a băut zeama unor fructe fermentate și s-a simțit ciudat, dar oarecum bine.

Prin încercări succesive, încununate în cele din urmă de succes, și în mod vital în condiții propice, omul preistoric a trecut voios la fabricarea de diferite tipuri de alcool. Într-un fel, am putea spune că începuse o revoluție gastronomică și nu numai – alcoolul va juca un rol foarte important în viața oamenilor de-a lungul mileniilor.

Există dovezi clare ale preparării de băuturi alcoolice încă din preajma anului 8000 î.e.n., în comunitățile sedentare de agricultori. Specialiștii au analizat reziduurile de pe fundul unor vase de ceramică găsite de arheologi în diverse săpături, mai ales în morminte, iar rezultatul a fost clar. Printre primele dovezi ale existenței băuturilor alcoolice preparate cu bună știință în vederea consumului și utilizării în diverse activități, precum ritualuri religioase, sunt unele descoperiri din China. Vasele conținuseră o băutură făcută din orez, miere, struguri și păducel.

Urmează apoi, ca vechime, dovezi din Caucaz ale unor băuturi care conțineau și boabe de struguri, alături de cioburi pe care apar personaje care dansează sau sărbătoresc ceva. Cu siguranță dansul și distracția erau legate de ceea ce era și în vase.

Scurtă istorie a alcoolului

Dovezile unor băuturi alcoolice preparate din plante cultivate anume pentru așa ceva abundă apoi în zona Mesopotamiei și în Egipt, de unde se pare că procedeele au pătruns și s-au răspândit în lumea mediteraneană și mai departe. Este clar că sumerienii și egiptenii făceau bere, în cantități mari și foarte mari, atât pentru uz zilnic, ca aliment, cât și pentru petreceri și probabil chiar cu rol religios. Vinul, foarte apreciat de elite, avea rol clar în ritualurile religioase. Se știe că vinul era preparat mai cu grijă în anumite zone din soiuri care încep să fie atent selecționate, era transportat la distanțe destul de mari și vândut cu siguranță pe bani frumoși.

Încă din Antichitate se observă distincția clară între preferințe și gusturi – populația de rând e mai axată spre bere, pe când elita consumă mai mult vin. Nu doar că avem dovezi arheologice în acest sens, avem și scrieri antice unde se precizează clar acest lucru, dublate de basoreliefuri mai mult decât elocvente.

Citește și ..  536, anul care a schimbat istoria omenirii

Alcoolul în Europa antică

La fel ca în Orient, și în Europa antică era foarte bine cunoscută berea și foarte bine cunoscut și apreciat vinul. Din nou, e clar că alcoolul are un multiplu rol – aliment, răcoritoare, metodă optimă și dragă de ostoit setea, mijloc de dezlegat limbi și comportamente la petreceri, element vital în ritualuri religioase/funerare. Știm că anticii locuitori ai continentului nostru combinau într-un mod util și plăcut diverse fructe, fructe cu miere, fructe cu cereale, miere cu cereale, sau toate laolaltă. Procedeul folosit era fermentația. Chiar dacă distilarea se pare că era cunoscută, fiind menționată de Aristotel, nu s-au găsit mențiuni ale unor „tării” și nici urme arheologice ale unor instalații de distilare. Așadar, strămoșii noștri daci sigur nu stăteau la taclale la „o țuiculiță”.

În Europa, încă din Epoca Bronzului, există vase ceramice imense, de peste 100 de litri, unele chiar spre 150 de litri, în care e clar că odinioară, la curtea vreunui potentat local sau într-o comunitate, alcoolul își aștepta vesel degustătorii. Specialiștii au avut curiozitatea să facă din nou analizele unor reziduuri de pe fundul unor astfel de vase. Nu mică le-a fost mirarea atunci când, pe lângă ingredientele normale pentru o băutură alcoolică, au găsit urme clare de plante halucinogene. Acestea nu nimeriseră din greșeală în alcool, unele dintre ele fiind letale în anumite cantități, fapt care demonstrează că oamenii acelor vremuri cunoșteau foarte bine plantele și proprietățile lor (halucinogene) și știau cum și cât să le folosească astfel încât să obțină euforia dorită fără a și trece pe lumea cealaltă.

În Grecia antică, berea era disprețuită, dar vinul era foarte important în viața societății. Acesta era tratat să nu se oxideze, amestecat cu apă de mare, mirodenii și miere. Vinul băut „curat” era considerat un lucru periculos și necivilizat, vinul având o concentrație mare de alcool. Chiar Platon scrie despre traci, care, bărbați și femei laolaltă, beau vinul neamestecat, turnându-și-l și pe haine, ei considerând acest lucru ca fiind vesel și cu ștaif. Romanii aveau și ei bere, dar preferau la rândul lor vinul, Peninsula italică și mai apoi teritoriile cucerite fiind zone viticole celebre și azi.

(Visited 80 times, 1 visits today)